الرئيسية
Pubblicazioni
التسجيل
Verdict cu privire la a cere de la Allah, prin statutul dinaintea Sa, al dreptcredinciosilor
Intrebare:
Oare Allah il va onora pe robul Sau viu, prin dreptcredinciosii morti,
daca noi cerem de la Allah " prin virtutea Sheikhului cutare si cutare
si prin pozitia lui dinaintea Ta si a adorarii sale pentru Tine,
elibereaza-ma de necazul meu, oh, Allah" - atunci cand stim ca toate
binefacerile vin de la Allah?
Raspuns:
Lauda lui Allah.
Neindoielnic, Du'a este unul dintre actele de adorare prescrise in
Shariah. Aceasta o apropie pe o persoana de Allah Preainaltul. Si
neindoielnic nu este permis pentru nimeni sa-L adore pe Allah decat in
felurile prescrise de El, de pe buzele Trimisului Sau, pacea si
binecuvantarea fie asupra lui.
Al-Bukhaari (2499) si Muslim (3242) relateaza ca ‘Aa’ishah (fie Allah
multumit de ea) spunea: "Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea
fie asupra lui, spunea: "Oricine inventeaza ceva in aceasta privinta a
noastra, care nu face parte din ea, aceasta va fi respinsa." Astfel ar
trebui cunoscut faptul ca a se intoarce la Allah si a-L implora pe El
in maniere care nu au fost relatate de la Profet, pacea si
binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, in cuvant sau fapta, si in
feluri in care nu au fost facute de catre nobilii Sahaba, care erau cei
mai grabiti dintre oameni in a face bine si a adera la bine, constituie
o inovatie condamnabila, pe care o persoana care Il iubeste pe Allah si
il urmeaza pe Trimisul Sau, pacea si binecuvantarea fie asupra lui, nu
ar trebuie sa o faca si nu ar trebui sa Il adore pe Allah intr-un
asemenea fel.
Daca ne uitam la ceea ce ati mentionat in intrebare, cu privire la
implorarea lui Allah prin statutul dreptcredinciosilor, al adorarii
acestora si a pozitiei lor dinaintea lui Allah, vom observa ca aceasta
este ceva inventat si nu a fost relatat de la Profet, pacea si
binecuvantarea fie asupra lui. Nici nu a fost relatat de la companionii
sai cei nobili, ca ar fi cautat vreodata sa se apropie de Allah prin
pozitia si statutul dinaintea lui Allah, al Profetului , fie in cursul
vietii sale, fie dupa moartea lui. Mai degraba, in timpul vietii sale,
ei obisnuiau sa-L implore pe Allah prin rugile (du'a) sale pentru ei,
si cand el, pacea si binecuvantarea fie asupra sa, a murit, ei au
cautat sa se apropie der Allah prin Dua ale dreptcredinciosilor in
viata, si nu au cautat apropierea de Allah, prin statutul dinaintea lui
Allah, al Profetului . Aceasta indica in mod cat se poate de clar, ca
daca a-L implora pe Allah, sau a cauta apropierea de Allah, prin
pozitia Profetului dinaintea Sa, ar fi fost un lucru bun si prescris in
Islam, ei ar fi facut acest lucru, inaintea noastra. Cine indrazneste
sa considere ca este mai bun decat ‘Umar ibn al-Khattaab (fie Allah
multumit de el) in facerea de bine, atunci cand el s-a ferit de a se
apropia de Allah prin statutul Profetului Sau, pacea si binecuvantarea
fie asupra lui, si a cautat a se apropia de Allah, prin ruga unchiului
patern al acestuia, cand Sahaba au marturisit acest lucru si nu l-au
denuntat, nici nu s-au opus la acesta? Se relateaza in Saheeh
al-Bukhaari (954) de la Anas ibn Maalik ca atunci cand veni o seceta,
‘Umar ibn al-Khattaab (fie Allah multumit de el) il ruga pe al-‘Abbaas
ibn ‘Abd al-Muttalib sa se roage pentru ploaie. El spuse: "O Allah,
obisnuiam sa Te imploram prin (ruga) Profetului Tau, pentru ploaie si
Tu ne daruiai ploaia; acum Te imploram prin (ruga) unchiului patern al
Profetului Tau, deci daruieste-ne noua ploaia." Si apoi ploua.
Ceea ce se intelege prin implorarea lor catre Allah, prin ruga
Profetului, pacea si binecuvantarea fie asupra lui, sau prin ruga lui
al-‘Abbaas, este implorarea lui Allah prin Du'a-ul lor, potrivit celor
relatate in unele versiuni ale acestui hadith, si anume, Anas spunea:
"Daca venea seceta pe vremea Profetului, pacea si binecuvantarea fie
asupra lui, ei il rugau sa se roage pentru ploaie, si el se ruga pentru
ploaie, pentru ei, apoi ploua. In vremea Califatului lui ‘Umar…” si a
relatat acelasi hadith. Aceasta a fost relatat de catre al-Ismaa’eeli
in al-Mustakhraj ‘ala’l-Sahih. ‘Abd al-Razzaaq relateaza de la Ibn
‘Abbaas ca “‘Umar se ruga pentru ploaie in locul de rugaciune, si el ii
spuse lui al-‘Abbaas: ‘Ridica-te si roaga-te pentru ploaie.’ Astfel ca
al-‘Abbaas se ridica...” si cita hadithul. Aceasta relatare este facuta
de al-Haafiz in al-Fath, fara comentariu.
Deci, este clar ca implorarea intentionata de ‘Umar (fie Allah multumit
de el) este Du'a a unui om dreptcredincios. Acesta este modul corect de
implorare prescris in Shariah, si este indicat de catre o multime de
evidente. Era cunoscut la vremea companionilor, fie Allah multumit de
ei. Daca erau amenintati de seceta si nu era ploaie, ei il rugau pe
Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea fie asupra lui, sa se roage
pentru ei, si el se ruga, apoi ploua. Exista multe ahadith cu privire
la aceasta.
In Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (1/153) se spune:
Nu este permis a-L implora pe Allah (Du'a) prin Trimisul lui Allah sau
prin oricare dintre Sahabah, sau a oricarui altcuiva, ori prin viata
cuiva, caci actele de adorare sunt tawqeefi (adica trebuie sa aderam la
ceea ce este prescris in Qur'an si in Sunnah, si sa nu adoram pe Allah,
in oricare alt fel, decat in cele prescrise). Adorarea lui Allah in
maniera descrisa (in intrebare) nu a fost prescrisa de Allah, mai
degraba El le-a poruncit robilor Sai sa-L adore prin Numele Sale si
insusirile Sale, prin credinta in Unicitatea Sa, prin credinta in El si
prin faptele cele bune ale fiecaruia - nu prin statutul lui cutare sau
cutare sau prin viata acestuia. Astfel, trebuie sa ne limitam la ceea
ce Allah a prescris. Prin urmare, a-L implora pe Allah prin statutul
sau viata lui cutare si cutare, este o inovatie introdusa in Islam.
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie Allah multumit de el) spunea: Nimeni
nu are dreptul a se mandri inaintea lui Allah prin virtutea
inaintasilor sai, pentru ca virtutea acestora nu face parte din
propriile sale fapte, pentru care el ar merita rasplata, ca in cazul
celor trei oameni din pestera. Ei nu L-au implorat pe Allah prin
virtutea inaintasilor lor, ci prin propriile lor fapte bune.
Ne rugam lui Allah sa ne faca statornici in aderarea la religia Sa si la Shariah Sa, pana cand Il vom intalni pe El.
Si Allah stie cel mai bine.
vezi: al-Tawassul Anwaa’uhu wa Ahkaamuhu by Shaykh al-Albaani, p. 55ff
Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 1/153
Al-Tawassul ila Haqeeqah al-Tawassul by Shaykh Muhammad Naseeb al-Rifaa’i, p. 180.
Intrebare:
Oare Allah il va onora pe robul Sau viu, prin dreptcredinciosii morti,
daca noi cerem de la Allah " prin virtutea Sheikhului cutare si cutare
si prin pozitia lui dinaintea Ta si a adorarii sale pentru Tine,
elibereaza-ma de necazul meu, oh, Allah" - atunci cand stim ca toate
binefacerile vin de la Allah?
Raspuns:
Lauda lui Allah.
Neindoielnic, Du'a este unul dintre actele de adorare prescrise in
Shariah. Aceasta o apropie pe o persoana de Allah Preainaltul. Si
neindoielnic nu este permis pentru nimeni sa-L adore pe Allah decat in
felurile prescrise de El, de pe buzele Trimisului Sau, pacea si
binecuvantarea fie asupra lui.
Al-Bukhaari (2499) si Muslim (3242) relateaza ca ‘Aa’ishah (fie Allah
multumit de ea) spunea: "Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea
fie asupra lui, spunea: "Oricine inventeaza ceva in aceasta privinta a
noastra, care nu face parte din ea, aceasta va fi respinsa." Astfel ar
trebui cunoscut faptul ca a se intoarce la Allah si a-L implora pe El
in maniere care nu au fost relatate de la Profet, pacea si
binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, in cuvant sau fapta, si in
feluri in care nu au fost facute de catre nobilii Sahaba, care erau cei
mai grabiti dintre oameni in a face bine si a adera la bine, constituie
o inovatie condamnabila, pe care o persoana care Il iubeste pe Allah si
il urmeaza pe Trimisul Sau, pacea si binecuvantarea fie asupra lui, nu
ar trebuie sa o faca si nu ar trebui sa Il adore pe Allah intr-un
asemenea fel.
Daca ne uitam la ceea ce ati mentionat in intrebare, cu privire la
implorarea lui Allah prin statutul dreptcredinciosilor, al adorarii
acestora si a pozitiei lor dinaintea lui Allah, vom observa ca aceasta
este ceva inventat si nu a fost relatat de la Profet, pacea si
binecuvantarea fie asupra lui. Nici nu a fost relatat de la companionii
sai cei nobili, ca ar fi cautat vreodata sa se apropie de Allah prin
pozitia si statutul dinaintea lui Allah, al Profetului , fie in cursul
vietii sale, fie dupa moartea lui. Mai degraba, in timpul vietii sale,
ei obisnuiau sa-L implore pe Allah prin rugile (du'a) sale pentru ei,
si cand el, pacea si binecuvantarea fie asupra sa, a murit, ei au
cautat sa se apropie der Allah prin Dua ale dreptcredinciosilor in
viata, si nu au cautat apropierea de Allah, prin statutul dinaintea lui
Allah, al Profetului . Aceasta indica in mod cat se poate de clar, ca
daca a-L implora pe Allah, sau a cauta apropierea de Allah, prin
pozitia Profetului dinaintea Sa, ar fi fost un lucru bun si prescris in
Islam, ei ar fi facut acest lucru, inaintea noastra. Cine indrazneste
sa considere ca este mai bun decat ‘Umar ibn al-Khattaab (fie Allah
multumit de el) in facerea de bine, atunci cand el s-a ferit de a se
apropia de Allah prin statutul Profetului Sau, pacea si binecuvantarea
fie asupra lui, si a cautat a se apropia de Allah, prin ruga unchiului
patern al acestuia, cand Sahaba au marturisit acest lucru si nu l-au
denuntat, nici nu s-au opus la acesta? Se relateaza in Saheeh
al-Bukhaari (954) de la Anas ibn Maalik ca atunci cand veni o seceta,
‘Umar ibn al-Khattaab (fie Allah multumit de el) il ruga pe al-‘Abbaas
ibn ‘Abd al-Muttalib sa se roage pentru ploaie. El spuse: "O Allah,
obisnuiam sa Te imploram prin (ruga) Profetului Tau, pentru ploaie si
Tu ne daruiai ploaia; acum Te imploram prin (ruga) unchiului patern al
Profetului Tau, deci daruieste-ne noua ploaia." Si apoi ploua.
Ceea ce se intelege prin implorarea lor catre Allah, prin ruga
Profetului, pacea si binecuvantarea fie asupra lui, sau prin ruga lui
al-‘Abbaas, este implorarea lui Allah prin Du'a-ul lor, potrivit celor
relatate in unele versiuni ale acestui hadith, si anume, Anas spunea:
"Daca venea seceta pe vremea Profetului, pacea si binecuvantarea fie
asupra lui, ei il rugau sa se roage pentru ploaie, si el se ruga pentru
ploaie, pentru ei, apoi ploua. In vremea Califatului lui ‘Umar…” si a
relatat acelasi hadith. Aceasta a fost relatat de catre al-Ismaa’eeli
in al-Mustakhraj ‘ala’l-Sahih. ‘Abd al-Razzaaq relateaza de la Ibn
‘Abbaas ca “‘Umar se ruga pentru ploaie in locul de rugaciune, si el ii
spuse lui al-‘Abbaas: ‘Ridica-te si roaga-te pentru ploaie.’ Astfel ca
al-‘Abbaas se ridica...” si cita hadithul. Aceasta relatare este facuta
de al-Haafiz in al-Fath, fara comentariu.
Deci, este clar ca implorarea intentionata de ‘Umar (fie Allah multumit
de el) este Du'a a unui om dreptcredincios. Acesta este modul corect de
implorare prescris in Shariah, si este indicat de catre o multime de
evidente. Era cunoscut la vremea companionilor, fie Allah multumit de
ei. Daca erau amenintati de seceta si nu era ploaie, ei il rugau pe
Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea fie asupra lui, sa se roage
pentru ei, si el se ruga, apoi ploua. Exista multe ahadith cu privire
la aceasta.
In Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (1/153) se spune:
Nu este permis a-L implora pe Allah (Du'a) prin Trimisul lui Allah sau
prin oricare dintre Sahabah, sau a oricarui altcuiva, ori prin viata
cuiva, caci actele de adorare sunt tawqeefi (adica trebuie sa aderam la
ceea ce este prescris in Qur'an si in Sunnah, si sa nu adoram pe Allah,
in oricare alt fel, decat in cele prescrise). Adorarea lui Allah in
maniera descrisa (in intrebare) nu a fost prescrisa de Allah, mai
degraba El le-a poruncit robilor Sai sa-L adore prin Numele Sale si
insusirile Sale, prin credinta in Unicitatea Sa, prin credinta in El si
prin faptele cele bune ale fiecaruia - nu prin statutul lui cutare sau
cutare sau prin viata acestuia. Astfel, trebuie sa ne limitam la ceea
ce Allah a prescris. Prin urmare, a-L implora pe Allah prin statutul
sau viata lui cutare si cutare, este o inovatie introdusa in Islam.
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie Allah multumit de el) spunea: Nimeni
nu are dreptul a se mandri inaintea lui Allah prin virtutea
inaintasilor sai, pentru ca virtutea acestora nu face parte din
propriile sale fapte, pentru care el ar merita rasplata, ca in cazul
celor trei oameni din pestera. Ei nu L-au implorat pe Allah prin
virtutea inaintasilor lor, ci prin propriile lor fapte bune.
Ne rugam lui Allah sa ne faca statornici in aderarea la religia Sa si la Shariah Sa, pana cand Il vom intalni pe El.
Si Allah stie cel mai bine.
vezi: al-Tawassul Anwaa’uhu wa Ahkaamuhu by Shaykh al-Albaani, p. 55ff
Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 1/153
Al-Tawassul ila Haqeeqah al-Tawassul by Shaykh Muhammad Naseeb al-Rifaa’i, p. 180.
