Islam for all-الإسلام للجميع

هل تريد التفاعل مع هذه المساهمة؟ كل ما عليك هو إنشاء حساب جديد ببضع خطوات أو تسجيل الدخول للمتابعة.
Islam for all-الإسلام للجميع

Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah Aya10
Questo sito e' protetto con
Norton Safe Web


    Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah

    sandro
    avatar
    sandro
    che Allah lo protegga
    che Allah lo protegga


    Sesso : ذكر

    Numero di messaggi : 126
    • مساهمة رقم 1

    Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah Empty Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah

    مُساهمة من طرف sandro الثلاثاء 8 ديسمبر - 3:06:38

    Viata, Lupta, Opera si Influenta Sheikhului Al-Islam Ibn Taymiyyah

    Referinte: 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah
    wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' by Salahud-Din
    Maqbool Ahmad, Note de Dr. Abdullah al-Farsi (hafidhahullah) si Articol
    despre biografia Shaikhului al-Islam Ibn Taymiyyah de Abu Sufyan Farid
    Ibn Abdulwahid Ibn Haibatan, Aisha bint Muhammad si Abu Rumaysah (Allah
    sa-i rasplateasca pe toti)

    "Aceasta Ilm (Deen) va fii purtata de catre cei demni de
    incredere din fiecare generatie. Negand din ea alteratiile (tahreef)
    celor care trec dincolo de limite, falsele supozitii ale mincinosilor
    si falsele interpretari (ta'weel) ale ignorantilor."
    [Reported by al-Bayhaqee and authenticated by Shaikh al-Albanee in Mishkat (no. 248)]

    "Allah va ridica din aceasta comunitate la sfarsitul fiecarei sute de ani, unul care sa reinvie religia Sa."
    [Abu Dawood (3/4278), al-Hakim, at-Tabaranee in al-Ausat. Autentificat de al-Albanee in as-Saheehah (2/150)]



    Istoria islamica a fost martora unnui numar mare de
    invatati, reformatori si chematori la calea lui Allah; aceia care
    pasesc pe urmele pasilor salafilor-salih, (ai piosilor predecesori), in
    credinta si in actiune, in chemarea la Allah si in stabilirea
    prioritatilor in viata; in curaj, in pericole, in lupta si in a-si
    devota vietile, din toata inima, lucrurilor care aduc beneficiu in
    Viata cea vesnica. Printre aceste remarcabile perosnalitati de
    exceptie, se numara al-Allama,al-Imam, Sheikhul-Islam Ahmad Ibn
    Taymiyyah - a carui memorie impodobeste paginile Istoriei Islamice cu
    implinirea ei prepetuua si influenta ei exceptionala.



    Ibn Taymiyyah a fost un invatat de exceptie, care stapanea multe dintre
    domeniile stiintei Islamice si a trait intr-o perioada de mari
    schimbari politice, sociale,si religioase. La acea data Natiunea
    Muslmana facea fata multor amenintari; din afara si din interior - iar
    cele mai importante erau:
    1. Invazia cruciatilor dinspre apus.
    2. Tradarea Fatimizilor in alianta lor cu cruciatii impotriva Statului Islamic.
    3 Opresiunea tatarilor dinspre rasarit, masacrele si distructivitatea lor, fara sens.
    4. Coruptia regilor si a stapanitorilor, si distantarea lor de Islam
    5. Raspandirea urmarii orbesti a unor Madhhab care cauza o adanca diviziune, in secte.
    6. Raspandirea credintelor eretice si vrajitoriei intre musulmani
    datorata eforturilor oamenilor inovatiilor si dorintelor, dintre
    shiiah, rafidah, sufi si baatini.
    In aceste timpuri de suferinta, Allah a prescris pentru Ibn Taymiyyah
    sa infrunte aceste provocari si sa apere Credinta Pura impotriva
    valului de conceptii gresite, deviatii, inovatii si erezii.

    Familia si copilaria, profesori si studenti

    Ibn Taymiyyah s-a nascut in Harran (un oras vechi intre Sham si Iraq)
    ,pe 10 Rabi al-Awwal 661 Hijrah. Familia sa era renumita prin stiinta
    si excelenta. Implinind varsta de 6 ani, familia sa se refugiaza in
    Damasc, sub amenintarea invaziei mongolilor in orasul sau natal. In
    Damasc, tatal sau, Shahabud-Din Abu al-Mahasin Abd al-Halim devine
    cunoscut ca un respectabil invatat, iar mai tarziu devine profesor de
    Hadith la Marea Moschee Ummayyad.

    Educatia si profesorii

    De la o varsta frageda, Ibn Taymiyyah era cunoscut pentru memoria sa,
    si capacitatea sa de intelegere si observatie - calitati care mai
    tarziu vor cauza actiuni in viata sa , cum ar fi predarea, comandarea
    binelui, interzicerea raului, scrierea de carti si respingerea
    inovatorilor. El memora Qur'anul si studie Hadith cu tatal sau,
    specialist in domeniu. El a invatat legislatia shari'ah, jurisprudenta
    si a studiat sistemul legislativ Hanbali, sub supravegherea tatalui
    sau. Avea o inclinatie deosebita pentru Tafsir al Qur'an asa cum el
    insusi mentioneaza: "Cateodata citeam mai mult de o suta de comentarii
    ale aceluiasi verset din Qur'an. Dupa ce aprofundam acele pagini, il
    rugam pe Allah sa ma lumineze asupra intelesului adevarat al acelui
    verset. Ma rugam lui Allah, in acele momente: "Tu esti Invatatorul Cel
    Preainalt al lui Adam si al lui Ibrahim. Daruieste-ma cu intelegerea
    esentei acestui verset."[al-Uqood ad-Durriyah (p. 24)]
    In plus, Ibn Taymiyyah, a studiat stiintele seculare ale acelei vremi,
    ca istorie, caligrafie, matematica, astronomie, medicina, dialect,
    logica, filozofie, si diferite secte islamice. Aceste acumulari
    intelectuale de inceput, au contribuit in mare masura la viitorele sale
    predici si scrieri. Orice subiect pe care IbnTaymiyaah il alegea si
    scria despre el, lasa cititorului impresia ca acesta constituia
    obiectiul specializarii sale..Numarul total de profesori de la care el
    si-a luat cunostintele intrece doua sute, incluzand si femei.

    Ibn Taymiyyah a inceput sa dea verdincte juridice la varsta de
    nouasprezece ani, si dupa moartea tatalui sau, isi asuma si respecta
    pozitia de profesor, detinuta de acesta, in Dar al Hadeeth
    as-Sukriyyah, la varsta de 22 de ani.

    Kamalud-Din al-Zamalkaani (decedat in 727), cu care Shaikhul-Islam avu o serie de dezbateri, spunea, recunoscandu-i meritele:
    " Oricand, Shaikhul-Islam era intrebat , orice intrebare, din orice
    domeniu, el raspundea intr-un fel care convingea audienta ca el nu avea
    alte cunostinte decat cele din domeniul respectiv, si ii atribuia
    autoritatea suprema in acel domeniu. Invatati apartinand diferitelor
    grupari, ascultau discursurile sale si fiecare dintre ei invata ceva ce
    nu cunoscuse inainte. Nu se intampla niciodata ca dezbaterile sale sa
    ajunga la un punct la care discutia sa se opreasca. Oricare ar fi fost
    subiectul, despre care el vorbea, religios sau nu, el intrecea toate
    autoritatile in acel domeniu..." [din cartea 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn
    Taymiyyah wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' de
    Salahud-Din Maqbool Ahmad]




    Studenti

    Shaikhul-Islam a avut multi studenti in mod direct si multi au fost
    influentati de invataturile sale. El a hranit o generatie puternica si
    educata care l-a insotit la bine ca si la suferinta, fie in lupta,
    impotriva tatarilor, fie in actiuni care propagau invatatura religioasa
    corecta, cum ar fi autorizarea cartilor benefice, dand verdicte ,
    comandand binele si interzicand raul. Dintre cei mai renumiti studenti,
    fac parte:

    Ibn Qayyim al-Jawziyyah, Muhammad Ibn Abee Bakr (decedat in 751
    Hijrah), un student foarte apropiat de Shaikhul-Islam, care a scris
    carti monumentale ca Madarij as-Salikeen, Zaad al-M'aad, A'laam
    al-Mu'aqqieen, si altele. Hafidh Ibn Hajr al-Asqalani (decedat in 852)
    autorul cartii Fath al-Baree spunea: "Daca nu ar fi existat nici o alta
    virtute la Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah, in afara de faimosul sau
    student Shaikh Shams ad-Deen Ibn Qayyim al-Jawziyyah , autorul cartilor
    benefice, din care au tras foloase prieteni si oponenti ai sai - si ar
    fi fost deajuns, pentru a-i fi stabilit un statut nobil.." [Ar-Radd
    al-Waafir (pg. 231)]

    Ibn Katheer, Imad al-Din Ismaa'eel (decedat in 774 Hijrah), considerat
    unul dintre cei mai mari istorici si autorul renumitei carti al-Bidayah
    wan-Nihayah, si al celui mai faimos Tafseer al Qur'an , Tafseer Ibn
    Katheer.

    Adh-Dhahabee, Muhammad Ibn Ahmad, (decedat in748 Hijrah ) care era un
    specialist in stiintele hadithului si un mare istoric El a autorizat
    aproape o suta de lucrari, unele dintre ele cu un volum considerabil,
    cum ar fi cele douazeci si trei de volume Siyar a`lam an-nubula
    (Vietile Figurilor Nobile); cele treizeci si sase de volume Tareekh
    al-Islam al-kabir (Marea Istorie a Islamului).


    Inteligenta, Vastitatea si Angajamentul in Cunoastere




    Al-Hafidh Ibn Katheer spunea despre Ibn Taymiyyah: " Rareori se
    intampla ca el sa auda ceva si sa nu memoreze, si se ocupa cu
    stiintele. Era inteligent, implica mult memoria si astfel, deveni un
    Imam in Tafsir si ceea ce tine de acesta. El avea cunostinte vaste in
    Fiqh, se spunea ca avea mai multe cunostinte de Fiqh ale fiecarei
    madhhab, decat aderentii insisi ai acelor madhhab, in timpul lui si si
    alte timpuri. Era deplin constient de diferitele opinii ale
    invatatilor. El era un invatat in Usul, ramurile religiei, gramatica si
    limbi si alte stiinte. Nu era niciodata infrant si nici un nobil
    invatat nu vorbea cu el intr-o stiinta specifica, fara sa creada ca Ibn
    Taymiyyah era specialist in acea stiinta si fara a-l gasi deosebit de
    versat si perfectionat in ea...Cat despre Hadith, el era un purtator al
    stindardului sau, un Hafidh in Hadith si capabil a distinge pe cel slab
    de cel puternic, pe deplin familiarizat cu naratorii si fiind un expert
    in aceasta..." [vezi: Bidayah wan-Nihayah (14/157)]

    Al-Hafidh Badr ad-Deen al-Aynee al-Hanafee spunea: "El este Imamul,
    nobilul, invatatorul, piosul, purul, devotatul, expertul in cele doua
    stiinte Hadith si Tafsir, in Fiqh si cele doua fundamente ( Cartea cea
    Sfanta si Sunnah) plin de hotarare si precizie. El este sabia taioasa
    impotriva inovatorilor, autoritatea care stabileste chestiunile de
    religie ,cel care comanda binele si interzice raul. El se dedica mult
    pomenirii lui Allah, postului, Rugaciunii si adorarii." [Ar-Radd
    al-Waafir, (pg. 159)]

    Al-Hafidh al-Bazzaar spunea: "Nu l-am auzit mentionand nici una dintre
    placerile si atractiile acestei lumi , el nu se afunda in conversatii
    lumesti si nu s-a rugat niciodata pentru mijloacele sale de existenta.
    Ci si-a indreptat atentia si conversatia spre cautarea Vietii de Apoi
    si a ceea ce l-ar putea aduce mai aproape de Allah." [Al-A'laam
    al-Uliyyah (pg.52) de al-Bazzaar]


    Popularitatea



    Stiinta cuprinzatoare a Sheikhului Ibn Taymiyyah, si puterea
    argumentelor sale, castiga pentru el respectul invatatilor, ca si pe
    cel al populatiei. Oricand tinea o prelegere, sustinea un discurs,
    dadea un verdict, scria o scrisoare, sau autoriza o carte in orice
    domeniu, el arata un nivel de stiinta care depasea cu mult pe al
    invatatilor vremii aceleia. Acesta era motivul pentru care Ibn
    Taymiyyah deveni un punct de referinta intre oameni, si multe dintre
    scrierile sale, sant de fapt, raspunsuri la cerintele oamenilor de
    pretutindeni.
    Al-Aqeedah al-Wasitiyyah era raspunsul pentru Qadi Radiuddin al-Wasiti
    ash-Shafiee, care il rugase pe Shaikh sa scrie Aqeedah cea mai buna
    pentru el si familia sa.[Majmoo al-Fatawa Shaikhul-Islam (3/129)]
    Ar-Risaalah al-Hamawiyyah era pentru oamenii din Hamat. [Majmoo al-Fatawa Shaikhul-Islam (5/5)]
    As-Safdiyyah era un raspuns la o scrisoare din orasul Safad in Palestina
    Al-Marakishiyyah pentru oamenii din Maroc si
    Al-Balbakiyah pentru oamenii din Balbak.

    Dragostea si respectul pe care Sheikhul-Islam o primea de la oameni era
    datorata eforturilor sale in ceea ce era avantajos pentru ei. Ibn Rajab
    spunea: "Invatatii si dreptii, soldatii si stapanitorii, negustorii si
    oamenii de rand il iubeau pentru ca depunea eforturi zi si noapte, prin
    cuvinte si prin fapte, in beneficiul lor." [Shadharat adh-Dhaha, (6/47)]
    Printre realizarile sale renumite in acest domeniu a fost salvarea
    populatiei din Damasc de atacul tatarilor , a caror caracteristica era
    a dezlantui masacre si distrugeri asupra orasului captivat, ucigand
    fara deosebire, femei, copii si batrani.
    La un moment dat, Ibn Taymiyyah era in relatii bune cu stapanitorii, si
    el ii indemna la instaurarea binelui si interzicerea raului in
    societate. Un exemplu pentru aceasta a fost atunci cand coruptia
    incepuse a se raspandi si a deveni influenta chiar si in abolirea
    pedepsei capitale in anul 712 Hijra. Un decret oficial a fost trimis la
    Damasc , de catre Sultan, mentionand ca nimeni sa nu primeasca un post
    prin mita sau coruptie si ca ucigasul trebuie pedepsit conform legii
    Shari'ah; acest decret a fost dat la indemnul si prin interventia lui
    Ibn Taymiyyah. [vezi al-Bidayah wan-Nihayah (14/66)]
    • الرجوع الى أعلى الصفحة
    sandro
    avatar
    sandro
    che Allah lo protegga
    che Allah lo protegga


    Sesso : ذكر

    Numero di messaggi : 126
    • مساهمة رقم 2

    Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah Empty رد: Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah

    مُساهمة من طرف sandro الثلاثاء 8 ديسمبر - 3:10:10

    Afirmatii false, Incercari si Detentie
    Popularitatea lui Ibn Taymiyyah a facut din el tinta invidiei a
    numerosi juristi si invatati, care nici nu puteau ajunge la nivelul lui
    de cunostinte, nici nu puteau egala dragostea si popularitatea de care
    se bucura el in randul oamenilor. In afara de aceasta, atitudinea lui
    indrazneata fata de diferitele inovatii si fata de practicile eretice,
    il punea in conflict direct cu multi inovatori, care in repetate
    randuri, complotau impotriva lui. Invidiosii si deviantii gasira o cale
    comuna in imprasitiere a minciunilor si de interpretare gresita a
    scrierilor Sheikhului Ibn Taymiyyah.


    Ibn Katheer scrie: "Un grup de teologi era gelos pe Shaikh Taqi ud-Din
    Ibn Taymiyyah din cauza pozitiei sale la curtea guvernatorului si
    deasemenea din cauza activitatii sale ca cenzor public, care luase
    asupra sa responsabilitatea de a impune ceea ce este permis si de a
    impiedica ceea ce este interzis . Ei erau invidiosi pe popularitatea sa
    crescanda si pe dragostea si respectul acordat lui , ca si pe stiinta
    si zelul sau in religie." [Ibn Katheer, p. 37]

    Al-Hafidh al-Bazzaar spunea descriind pe opozantii lui Ibn Taymiyyah, "
    Nu vei vedea un invatat opunandu-se lui Ibn Taymiyyah , indepartand
    oamenii de la el, plin de ura fata de el, fara ca acela sa nu fi fost
    cel mai lacom dintre cei preocupati in strangerea de averi lumesti, cel
    mai viclean in strangerea lor, cel mai ostentativ dintre ei, cel mai
    doritor de faima...si cel mai prolific in minciuni, intre ei."
    [Al-A`laam al-Uliyyah (pg. 82)]

    Unele afirmatii false care erau atribuite lui Ibn Taymiyyah erau cele
    pe care el le respinge in cartile sale. Fatwa si Ijtihad ale sale au
    fost gresit interpretate si s-au emis concluzii departe de adevar.
    Dusmanii lui Ibn Taymiyyah au reusit deasemenea, ocazional, sa-i
    instige pe guvernatori impotriva lui, ceea ce a condus la detentia sa
    repetata, intre anii 693-728 Hijrah , el stingadu-se din viata, in
    inchisoare, in anul 728 Hijrah.

    Ibn Taymiyyah a fost pentru prima oara arestat dupa ce luase atitudine
    impotriva unui crestin care il jignise pe Profet, pacea si
    binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, incalcandu-i onoarea. Dusmanii
    lui Ibn Taymiyyah l-au acuzat de tulburarea pacii si s-au plans
    sultanului. Acest incident arata dimensiunea aversiunii lor impotriva
    lui Ibn Taymiyyah, careia ii dadura prioritate, asupra datoriei lor de
    a apara dreptul si onoarea Trimisului lui Allah, pacea si
    binecuvantarea lui Allah fie asupra lui . Ca raspuns la acest incident,
    Ibn Taymiyyah scrise cartea 'Al-Saarim al-Maslool 'ala Shaatim
    al-Rasool' [vezi Al-Bidaayah wan-Nihaayah 14/335]

    Printre alte invinuiri nascocite sau exagerate impotriva Sheikhului Ibn Taymiyyah, se numara:

    Acuzatia 1:
    Afirmatia ca Ibn Taymiyyah, in scrierile sale, aproba faptul ca Allah ar avea un trup si membre.

    In realitate, insa, scrierile sale arata tocmai contrariul, caci el
    spune: " Intr-adevar termenii de al-Jism (trup), al-Arad (organe),
    al-Mutahayyiz (intindere) constituie o terminologie nou inventata. Am
    mentionat de nenumarate ori ca Salafii si Imamii nu au vorbit despre
    astfel de lucruri , nici prin negarea, nici prin afirmarea lor. Mai
    degraba ei ii numeau pe cei care discutau depre astfel de lucruri,
    inovatori , si luau masuri de cenzurare a lor. "[vezi Sharh Hadeeth
    an-Nuzool (pg. 69-76), Majmoo al-Fatawa Shaikhul-Islam (3/306-310,
    13/304-305), Minhaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (2/134-135, 192, 198-200,
    527)]
    In 'Sharh Hadeeth an-Nuzool', Shaikhul-Islam spunea ca a-L descrie pe
    Allah cu termenul "jism" (in sens de trup) este "o inovatie in Shari'ah
    , o coruptie a limbajului, si o contradictie a intelectului [sanatos].
    Mai degraba aceasta este respinsa de Shari'ah, de limbaj si de
    intelectul [sanatos]. "

    Credinta Sheikhului al-Islam privind Numele si Atributele lui Allah
    este aceeasi cu cea a Salafilor-Salih asa cum el scrie in
    Al-Aqeedatil-Waastiyyah, p. 3, " Iman in Allah este Iman in ceea ce El
    Insusi a descris despre El si ceea ce Trimisul Sau ,pacea si
    binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a descris, fara alteratii /
    distorsionari (in cuvinte/ sens) si negari si fara descrieri si
    comparatii..."

    Este o obligatie sa credem in Numele si Atributele lui Allah in
    conformitate cu sensul lor literal si sa afirmam realitatea lor pentru
    Allah, intr-un fel care I se potriveste Lui , si asta din doua motive:
    (i) A schimba sensul lor literal ar fi in contradictie cu calea
    Profetului Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui,
    si a companionilor sai.
    (ii) A schimba sensul lor figurativ ar insemna sa vorbim despre Allah
    fara cunostinta si aceasta este interzis. [note din Aqeedah
    al-Wasitiyah de Allamah Ibn Uthaimeen (trad. engleza pg.63)]

    De exemplu , Allah spune in Qur'an ( interpretarea sensurilor)
    " [Allah] a zis: "O, Iblis! Ce te-a impiedicat pew tine sa te
    prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am palamadit cu mainile Mele? Te-ai
    semetit tu ori te-ai socotit tu printre cei inalti?" [Surat Sad: 75]
    Acest verset mentioneaza "Mainile lui Allah ", deci noi trebuie sa
    credem si sa afirmam "Maini" pentru Allah, fara a le descrie sau a le
    compara cu mainile creatiei si a face Taweel (ceea ce inseamna a le da
    un inteles, altul decat intelesul lor aparent, ca de pilda a spune ca
    "Maini" inseamna "Putere"). A afirma " Maini" pentru Allah, nu inseamna
    Tashbeeh ( a asemana pe Allah creatiei Sale) .

    Aceia care au ridicat invinuiri de antropomorfism asupra lui Ibn
    Taymiyyah, au facut-o pentru ca l-au gasit in opozitie cu calea lor
    inovativa de Taweel, in intelegerea Atributelor lui Allah.
    Cat despre temeinicia afirmatiilor lui Ibn Taymiyyah, si conformitatea
    lor cu Ahlus-Sunnah, aceasta a fost dovedita inca in timpul vietii
    sale.
    Astfel, Ibn Katheer mentiona ca atunci cand invatatii din vremea aceea,
    se adunara pentru a discuta cu Ibn Taymiyyah despre lucrarea sa
    'Aqeedah al-Hamawiyyah' (in 698 Hijrah), raspunsurile sale la
    acuzatiile lor nu au putut fi combatute.[Al-Bidayah wan-Nihayah'
    (14/5)] Consiliul a ajuns la concluzia ca al-Hamawiyyah nu continea
    nimic contrar Qur'anului si Sunnei si pentru aceasta el fu absolvit de
    orice vina. [vezi. The Political Thought of Ibn Taymiyyah by
    Qamar-ud-deen Khan, p.3-4]
    Deasemenea, Ibn Katheer mentiona ca atunci cand invatatii incepura sa
    discute in contradictoriu cu el cu privire la lucrarea sa, Aqeedah
    al-Wasitiyyah (in 705Hijra) discutia lua sfarsit prin acceptarea
    intregului continut al cartii.[Al-Bidayah wan-Nihayah (vol. 14 , 'Aqd
    al-Majaalis ath-Thalaatha)]

    Si totusi, desi absolvit, Ibn Taymiyyah fu convocat din nou, de data
    aceasta, de catre autoritatile din Egipt. Un consiliu, condus de unul
    dintre cei mai temuti oponenti ai lui Ibn Taymiyyah, Qadhi Ibn Mukhluk
    Maliki, il aduse in fata lui si Shaikhului nu ii fu permis sa se apere.
    Un decret fu emis de catre consiliu si el fu inchis in anul 705 Hijrah.
    Multi pledara fara incetare pentru eliberarea sa, pana cand , dupa un
    an , lui i se oferi libertatea, cu conditia de a renunta la crezul sau.
    Aceasta oferta i se facu de sase ori, insa el refuza , spunand:
    "Inchisoarea imi este mai draga decat ceea ce mi se impune sa afirm."
    [Ibn Katheer, (14/42)]

    Acuzatia 2:
    Ibn Taymiyyah interzice vizitarea mormantului Profetului.

    Realitatea acestei afirmatii este ca Shaikhul-Islam sustinea opinia ca
    nu ar trebui sa se calatoreasca, in mod special, pentru a vizita un
    anume loc sau mormant , cu intentia de adorare a acestuia. Aceasta
    opinie este bazata pe hadithul Trimisului lui Allah, pacea si
    binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, "Nu calatoriti decat la cele
    trei Moschei, Moschea al-Haraam (in Mecca), Moschea Profetului, pacea
    si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si Moschea al-Aqsa." [Sahih
    al-Bukhari, (trad in engleza) vol.2, p.157, no.281, Sahih Muslim (trad
    in engleza) vol.2, p.699, no.3218), Sunan Abu Dawood (trad in engleza.)
    vol.2, p.540, no.2028, Sunan at-Tirmidhee, Sunan an-Nisaee and Sunan
    Ibn Majah]
    Ibn Taymiyyah scrie: "Oricine calatoreste la Moschea al-Haraam (in
    Makka), Moschea al-Aqsa (in Jerusalim), sau Moschea Profetului si la
    Moschea Qiba (in apropiere de Medina) si viziteaza morminte in acel
    loc, acela face o actiune dreapta, menita sa urmeze Sunna
    Profetului.....Cat depre cel care calatoreste pentru unicul scop de a
    vizita Mormantul Profetului, si nu in scopul de a se ruga in Moschea
    lui....astfel ca el viziteaza mormantul apoi se intoarce acasa, acela
    este un deviant, Mubtadi (inovator), care sfideaza Sunna Profetului si
    consensul Companionilor sai si al invatatilor acestei Umma (Natiunea
    Musulmana) ....Aceasta actiune a fost respinsa de Imam Malik si alti
    Imami si nu este recomandata de nici un invatat....Atunci cand
    companionii calatoreau la Moschea Profetului ( dupa moartea sa) ei
    obisnuiau sa se roage in ea si sa-i intalneasca pe succesorii
    Profetului, Abu Bakr, Umar, Uthmaan si apoi Ali. Pe urma ei ofereau
    Salaam (Salutul islamic) si Rugaciunea (invocand pe Allah sa-l onoreze
    si sa-l binecuvinteze pe Profetul Sau) asupra Profetului, in Rugaciune
    (in timpul sederii in tashahhud) si pentru intrarea si iesirea din
    Moschee( dupa cum impune Sunnah) ; dar ei nu se apropiau de mormantul
    Profetului. Aceasta practica este atat de des relatata de ei, incat
    nimic contrar acesteia nu a fost relatat de la nici unul dintre ei. "
    [Majmoo al-Fatawa, vol.27, pg. 343]

    Aceasta este diferenta intre a vizita un mormant si a calatori la el.
    Prima este permisa, in timp ce a doua este interzisa. Tratatul lui Ibn
    Taymiyyah asupra vizitarii mormintelor a fost gresit interpretat si a
    dus la detentia lui in Shabaan 726Hijra.

    Acuzatia 3:
    Lipsa de respect fata de Profet si fata de cei drepti.

    El a fost acuzat de aceasta, pentru ca nu era de acord cu opiniile
    celor care permiteau tawassul, prin persoana si pozitia Profetului si a
    celor drepti. Daca o persoana ii ia pe oamenii drepti decedati drept
    intermediari intre ea si Allah , chemandu-i pe ei pentru a castiga
    Gratia lui Allah, atunci acea persoana imita calea lui Abu Jahl si Abu
    Lahb si actiunea sa este kufr major (necredinta) . Daca cineva cheama
    pe Allah in mod direct si cere de la Allah "prin dreptul lui cutare si
    cutare" aceasta este o inovatie.[ The Rulings and Manners of Visiting
    the Prophet's Mosque de Shaikh Abdul-Aziz Ibn Baz (rahimahullah)
    publicate in As-Sunnah vol. 2, cu note explicative]

    Acuzatia 4:
    Pronuntarea propriului Ijtihad, in loc de a adera la un madhhab anume

    In opozitie cu practica generala , Ibn Taymiyyah nu a aratat prejudicii
    cu privire la un Madhhab particular si credea in permisibilitatea
    Ijtihadului , la nevoie. Ijtihadul sau, cu privire la un divort,
    pronuntat de mai multe ori, la un singur moment dat, a fi considerat
    doar o singura data, l-a diferentiat de pozitiile tuturor celor patru
    madhhab.
    El a fost inchis pe seama acestui Ijtihad, spre sfarsitul vietii sale.


    __________________
    [ندعوك للتسجيل في المنتدى أو التعريف بنفسك لمعاينة هذه الصورة]


    عدل سابقا من قبل sandro في الثلاثاء 8 ديسمبر - 3:19:32 عدل 1 مرات
    • الرجوع الى أعلى الصفحة
    sandro
    avatar
    sandro
    che Allah lo protegga
    che Allah lo protegga


    Sesso : ذكر

    Numero di messaggi : 126
    • مساهمة رقم 3

    Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah Empty رد: Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah

    مُساهمة من طرف sandro الثلاثاء 8 ديسمبر - 3:16:00

    Ibn Taymiyyah ramanea senin si concentrat chiar si in cele mai grele incercari

    Ibnul-Qayyim spunea, " El (Ibn Taymiyyah) imi spuse odata:
    "Cel care este cu adevarat inchis
    este cel a carui inima este inchisa de Allah
    si cel captiv este cel
    ale carui dorinte l-au inrobit."
    [Al-Wabil as-Sayyib, p.61]
    Inchisoarea
    nu a constituit niciodata un obstacol pentru Shaikhul-Islam, care
    continua mereu sa scrie si sa cheme la bine , chiar si in detentie. Ibn
    Katheer mentioneaza ca in timp ce Ibn Taymiyyah era in inchisoare, in
    Cairo ," chestiuni dificile de legislatie erau trimise la el, de catre
    guvernatori , pe care juristii nu le puteau elucida si el raspundea pe
    baza Cartii si a Sunnei, intr-o maniera care inspaimanta mintile" .
    [Al-Bidayah wan-Nihayah (14/46)]

    In inchisoare,el scrise mai multe carti si tratate. El completa seria
    de patruzeci de volume de Tafseer numita al-Bahr al-Muheet. El scrise
    in total peste cinci sute de carti conform spuselor lui Imam
    adh-Dhahabi, majoritatea in inchisoare. Atunci cand autoritatile ii
    confiscau hartia si cele necesare scrisului, el scria cu carbune pe
    orice foi gasea . In vreme ce dusmanii sai reusisera sa inchida
    persoana sa, ei nu reusira sa inchida spiritul sau, intelepciunea si
    invatatura si in vreme cei ei credeau ca ii dauneaza , el avea o alta
    perceptie. El scrie intr-o scrisoare " Multumesc lui Allah ca santem
    acum angajati intr-o lupta pe calea lui Allah. Lupta pe care o ducem
    aici nu este mai prejos de cat razboiul anterior impotriva oamenilor
    lui Qazaan , ereticii si propagatorii monismului panteistic (Wahdat
    al-Wajood). Aceasta este neindoielnic o binecuvantare de la Allah
    asupra noastra, insa cei mai multi dintre oameni nu isi dau seama."
    [Ibn Taymiyyah: Hayatuh wa Usuruhu wa Arauhu wa Fiqhuhu, Abu Zahrah]

    Nedreptatile suferite pentru cauza apararii adevarului, nu il facura pe
    Ibn Taymiyyah sa devina razbunator si aspru, mai degraba el isi ierta
    dusmanii chiar cand avea posibilitatea de a se razbuna. Intr-o
    scrisoare , trimisa in Siria, curand dupa eliberarea sa, el scria:
    "...Nu vreau ca cineva sa se razbune pentru suferinta mea sau pentru
    ridicarea falselor acuzatii impotriva mea, caci eu i-am iertat pe
    fiecare dintre ei. Doresc binele pentru fiecare musulman - la fel cum
    doresc pentru mine. Toate acele persoane care m-au discreditat sau au
    depus marturie falsa impotriva mea sau mi-au cauzat necazuri, sa nu fie
    nici in cea mai mica masura trase la raspundere, in ceea ce ma
    priveste; nici o responsabilitate nu apasa asupra lor, in privinta
    mea." [Abu Zahrah, Ibn Taymiyyah: Hayatuh wa Usuruhu wa Arauhu wa
    Fiqhuhu, p.62]

    Aceasta a fost doar prima , din multele detentii, si de fiecare data ,
    el ii ierta pe faptasi pentru nedreptatile impotriva sa si era rabdator
    in destinul sau. Unul dintre opozantii sai, Ibn al-Makhloof,
    judecatorul Maliki, spunea: " Nu am vazut pe cineva ca Ibn Taymiyyah;
    noi am instigat impotriva lui insa nu am fost capabili sa-l infrangem,
    iar cand el a fost capabil, in loc sa ne infranga, el ne-a iertat si a
    pledat in favoarea noastra."

    Increderea sa in Allah l-a facut sa se concentreze asupra telului sau
    si sa lase pentru Allah, a rasplati celor care ii provocasera suferinta
    pe nedrept, spunand "Allah implineste promisiunile Sale, in secret si
    in mod vizibil si ia razbunare asupra grupului lui Sheitaan, pentru
    robii lui Allah. Astfel, Intelepciunea Sa obliga si este Sunna Sa ceea
    ce priveste testele si incercarile prin care El purifica oamenii
    adevarului si credintei, fata de oamenii ipocriziei si ai falsitatii.
    Cartea Sa (Qura'anul) evidentiaza ca fiecare chemator la credinta va fi
    cu siguranta incercat si pentru fiecare persoana rea si opresoare, va
    fi pedeapsa. Allah spune: "Oare socotesc oamenii ca vor fi lasati [in
    pace], daca vor spune "Noi credem!", si ca ei nu vor fi incercati ? Noi
    i-am incercat pe cei dinaintea lor si Allah ii cunoaste pe cei care
    spun adevarul si ii cunoaste pe cei care mint. Sau socotesc cei care
    savarsesc fapte rele ca vor putea scapa de Noi? Ce rau judeca ei!"
    (Surat al-Ankabut : 1-4)" [Majmoo al-Fatawa (3/212).Din cartea 'Dawah
    Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah
    al-Mu'asirah' de Salahud-Din Maqbool Ahmad]

    Ibn Taymiyyah raspundea celor care credeau ca il pot intimida prin
    pierderea posesiunilor sale, spunand: "Am ceva pentru care sa ma tem?
    Daca ar fi sa fiu ucis, as fi printre cei mai buni martiri! Si asupra
    mea ar fi Indurarea si Placerea lui Allah in Ziua Judecatii! Si asupra
    celui care ma ucide va fi blestem vesnic in aceasta lume si pedeapsa in
    lumea de apoi. Si oricine crede in Allah si cunoaste pe Trimisul Sau,
    sa stie ca daca ar fi sa fiu ucis pentru Credinta lui Allah, si daca ar
    fi sa fiu inchis, atunci inchisoarea ar fi o binecuvantare a lui Allah
    pentru mine. Si, pe Allah, voi multumi mereu lui Allah pentru a ma fi
    binecuvantat cu inchiosarea si nu am nimic a ma teme din partea
    oamenilor ! Nici pentru feuda mea! Nici pentru institutia mea! Nici
    pentru averea mea, nici pentru statutul meu, nici pentru prestigiu. Cu
    adevarat frica este pentru voi, daca ceea ce aveti din statutul si
    averea si coruptia din religia voastra, de la care asteptati fericirea
    acestei lumi si a lumii vesnice, va fi pierdut. " [Majmoo al-Fatawa
    (3/215-216) citate din cartea, 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah
    wa-Athruha fi al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' by Salahud-Din
    Maqbool Ahmad]

    Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui,
    spunea, "Aceia care sant incercati cel mai mult dintre oameni, sant
    Profetii, apoi cei mai buni, apoi dintre urmatorii, cei mai buni .
    Cineva este incercat in concordanta cu (taria) credintei sale. Daca
    credinta sa este ferma, incercarile sant grele, si daca credinta sa
    este slaba, incercarile sale sant usoare. Intr-adevar el va fi supus la
    suferinte, pana cand va umbla intre oameni, fara nici un pacat."
    [(Saheeh) de Shaikh al- Albanee in Saheeh al-Jamee (993) Musnad Ahmad
    and at-Tirmidhee]

    • الرجوع الى أعلى الصفحة
    sandro
    avatar
    sandro
    che Allah lo protegga
    che Allah lo protegga


    Sesso : ذكر

    Numero di messaggi : 126
    • مساهمة رقم 4

    Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah Empty رد: Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah

    مُساهمة من طرف sandro الثلاثاء 8 ديسمبر - 3:21:47

    Intampinarea tatarilor


    Relatat de Abu Hurayrah (radiallahuanhu), Profetul (sallallahu alaihi wa-sallam) spunea : "Ceasul
    nu va veni pana cand nu veti lupta cu o natiune purtand incaltari
    paroase si pana nu va veti lupta cu turcii, care vor avea ochi ingusti,
    chipuri rosii si nasuri plate; si fetele lor vor fi ca scuturile plate
    ..." [Saheeh al-Bukharee, vol.4, p.508, no.787] Aceasta profetie se
    adevari, atunci cand Natiunea Musulmana se regasi in lupta, impotriva
    infricosatorilor si barbarilor Mongoli si Tatari, la care se referea
    denumirea colectiva de Turci. Tatarii comisera mari masacre si jefuira
    Bagdadul ,care era unul dintre cele mai mari centre de invatatura din
    acele timpuri.

    In anul 699Hijra , atunci cand capetenia tatara, Qazaan, se apropie de
    Damasc, Ibn Taymiyyah il infrunta cu indrazneala, in timp ce altii
    tremurau in prezenta lui. El ii aminti lui Qazaan de violarea
    lucrurilor sfinte ale musulmanilor si fu capabil sa-l convinga sa nu
    atace orasul ; el spuse: " Pretinzi ca esti musulman. Mi s-a spus ca ai
    cu tine un Qadhi si un Imam, un Shaikh si un mu'adhdhin; totusi, ai
    considerat ca este bine sa p o r n e s t i impotriva musulamnilor.
    Stramosii tai erau pagani insa ei se abtineau intotdeauna de la a
    incalca o promisiune facuta. Ei luau considerare promisiunile facute,
    insa tu ai incalcat cuvantul de onoare, dat de tine. Tu calci cu
    piciorul declaratia ta solemna, pentru a pune stapanire pe robii lui
    Allah!" [Al-Kawakib ud-Durriyah, p. 25, deasemenea vezi al-Bidayah
    wan-Nihayah (14/122-123)]
    Curajul lui Ibn Taymiyyah l-a impresionat pe Qazaan, care a parasit Damascul nevatamat si i-a eliberat pe captivi.

    Desi unele din capeteniile tatarilor se considerau musulmani, ei tineau
    prea putin seama de religia Islamului si de sfintenia vietii. Ibn
    Katheer spunea: "in timpul Jahiliyei ,oamenii obisnuiau sa ramana
    fideli greselilor si ignorantei nascute din propriile lor opinii si
    lacomii. Tatarii (mongolii) erau fideli legii mostenite de la regele
    lor Genghis Khan, care scrisese al-Yasiq, pentru ei. Aceasta carte
    contine unele reguli derivate din numeroase religii, cum ar fi
    iudaismul, crestinismul, si Islamul. Multe dintre aceste reguli erau
    derivate insa din propriile lui pareri si dorinte. Mai tarziu, aceste
    reguli devenira legea urmata de copiii sai, fiind preferate fata de
    Legea Cartii lui Allah si a Sunnei Trimisului Sau. De aceea, oricine
    face asa ceva, este un necredincios impotriva caruia merita a lupta,
    pana cand el se intoarce la poruncile lui Allah si ale Mesagerului Sau,
    astfel ca nici o alta lege, minora sau majora, sa fie respectata, in
    afara de Legea Lui."

    In anul 702 Hijrah, Tatarii atacara din nou si de aceasta data ei il
    gasira pe Sheikhul-Islam, in randul soldatilor. Deoarece era Ramadan,
    Ibn Taymiyyah dadu o fatwa pentru intreruperea postului pentru soldati.
    Prezenta lui pe campul de batalie a avut o mare influenta in
    infrangerea Tatarilor si aceasta a fost ultima lupta intre tatari si
    musulmani, pana in ziua de azi. Shaikhul-Islam spunea: "Aceasta a fost
    o victorie magnifica, una cum nu mai vazusera musulmanii [in acea
    vreme]: edificiul impunator al regatului Tatarilor, care umilise
    natiunea musulmana, nu fusese niciodata invins in felul in care a fost
    invins la portile Damscului, in marea batalie de la Shaqaab, in cursul
    careia Allah revarsa asupra noastra, binecuvantarile sale, atat de
    multe, incat nu le putem numara, nici in mare, nici in amanunt."
    [Manaqib ash-Sham wa-Ahlih (Virtues of al-Sham and Its People)]


    Victoria se afla in TAWHEED


    Ibn Taymiyyah spunea: "Ei o fac [ii cheama pe morti] deseori, ca pe un
    obicei si ca o ingreunare impusa de ei insisi, pana cand un dusman din
    afara Shari'ei Musulmane se apropie de Damasc - ei ies implorand mortii
    din morminte, de la care asteapta risipirea pericolului asa cum unul
    dintre poeti scria: "O, tu cel care te temi de Tatari, cauta ajutor la
    mormantul lui Abu Umar" sau spunea "O, tu , cel care te temi de Tatari,
    cauta adapost la mormantul lui Abu Umar, caci el te va scapa de
    suferinta ta."

    Eu le-am spus: " Acestia pe care voi ii invocati in ajutorul vostru,
    chiar daca ar lupta alaturi de voi, ei ar fi invinsi, asa cum au fost
    invinsi in batalia de la Uhud, caci fusese scris ca armata sa fie
    infranta, datorita cauzelor care au dus la infrangere si datorita
    Intelepciunii lui Allah, in aceasta . Astfel ca oamenii credintei si
    intelegerii nu au luptat atunci pentru ca nu era o lupta indreptatita
    de catre Allah si Trimisul Sau.
    Si atunci cand rezulta raul si coruptia si absenta felului dorit de
    victorie, in acea lupta, nu va fi nici o rasplata, nici in aceasta lume
    , nici in cea vesnica, pentru cel care are cunostinta de aceasta.
    Totusi, pentru cei care considera ca aceasta a fost o batalie
    indreptatita, ei vor primi rasplata pentru intentia lor.
    Abia dupa aceasta, am inceput noi sa dirijam oamenii, cu sinceritate,
    spre Religia lui Allah si spre a-L invoca numai pe El, si nu un Inger
    sau un Profet trimis de El. Mesagerul lui Allah, pacea si
    binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spunea in Ziua Bataliei de la
    Badr, "O, Tu, Cel Viu, Cel Vesnic, nu exista alta divinitate in afara
    de Tine, sper spre Mila Ta , indreapta treburile mele si nu ma lasa
    singur cu treburile mele nici macar pentru o clipa, si nici sa depind
    de oricine din creatia Ta."
    Astfel, abia atunci cand treburile oamenilor au fost indreptate, si ei
    au fost sinceri in dorinta lor de a obtine victoria asupra dusmanului
    lor, de la Allah, abia atunci, Tatarii au fost infranti intr-un fel in
    care nu mai fusesera infranti vreodata. Astfel, atunci cand Tawheed-ul
    lui Allah si supunerea fata de Trimisul Sau, sant recunoscute , Allah
    daruieste victorie Trimisului Sau si dreptcredinciosilor in viata
    lumeasca si in Ziua Judecatii..."[Ar-Rad ala al-Bakri]



    Lupta Sheikhului Ibn Taymiyyah impotriva inovatorilor si sectelor deviante

    Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah a dedicat mult din efortul sau,
    respingerii numeroaselor secte inovative. El i-a provocat chiar si
    fizic pe unii din secta eretica Sufi, cunoscuti sub numele
    Bataa'ihiyyah care incurajau fapte ca mersul pe taciuni aprinsi ,
    pentru impresionarea maselor. El le-a propus ca el va calca impreuna cu
    ei, pe taciunia aprinsi, cu conditia ca ei sa se spele mai intai cu
    otet, apoi cu apa fierbinte. Refuzul lor arata prostia lor, iar Ibn
    Taymiyyah ii divulga astfel pe sarlatanii sectei Bataa'ihiyyah [ Majmoo
    al-Fatawa (11/456-457) si al-Bidayah wan-Nihayah (14/36)]. El il
    respinse si pe Muhiyyuddin Ibn Arabi si erezia Wahdat al-Wajood.

    Ibn Hajr spunea: "Dintre calitatile uimitoare ale acestui om, ( Ibn
    Taymiyyah), facea parte faptul ca era cel mai puternic impotriva
    oamenilor inovatiilor Rawaafidah, Hululiyyah, Ittihaadiyyah, si
    scrierile sale cu privire la acestea sant multe si renumite, si fatwa,
    cu privire la ele, fara numar...Este obligatoriu pentru cineva care
    cauta stiinta si poseda inteligenta, sa ia in considerare cuvintele
    unui om, bazate pe binecunoascutele lui carti, sau din gura celor
    carora li s-a incredintat transmiterea acurata a cuvintelor sale - apoi
    sa se izoleze de tot ceea ce a fost respins si impotriva caruia a fost
    avertizat de catre ei, cu intentia de a da un sfat sincer, si sa-l
    laude pentru excelentele sale calitati si pentru corectitudinea sa in
    toate, asa cum este felul unui invatat. Daca nu ar fi avut alte
    virtuti, Shaykh Taqi ad-Deen, afara de elevul sau faimos, Shaykh Shams
    ad-Deen ibn al-Qayyim al-Jawziyyah, autor a numeroase lucrari, din care
    au beneficiat atat oponentii, cat si suporterii sai , si ar fi fost
    suficiente indicii pentru pozitia inalta a lui (ibn Taymiyyah). Si cum
    ar putea fi altfel, cand Imami Shafa'ee si altii, fara a vorbi despre
    Hanbalee, din vremea sa, certificau prominenta sa in stiintele
    Islamului..." [Ibn Hajr's endorsement of 'Radd al-Waafir']

    Cu privire la respingerea oamenilor inovatiilor si a pericolului pe
    care il reprezinta ei pentru musulmani, Ibn Taymiyyah spunea: "Atunci
    cand niste oameni i-au spus Imamului Ahmad ibn Hanbal ca se simteau
    nelinistiti, criticand oamenii, el le raspunse: " Daca ar fi sa tac ,
    cum ar putea deosebi, masele ignorante, adevarul de falsitate?" Aceia
    care introduc scrieri eretice care se opun Qur'anului si Sunnei si
    aceia care inventeaza in materie de adorare, este obligatoriu a fi
    divulgati si musulmanii trebuiesc avertizati impotriva lor - prin
    unanimitatea invatatilor musulmani. De fapt, atunci cand Imam Ahmad bin
    Hanbal fu intrebat de o persoana care postea, se ruga si obisnuia sa se
    retraga in moschee, pentru adorare; daca ea ii era mai draga decat o
    perosna care lua atitudine impotriva inovatorilor? El raspunse " Atunci
    cand el posteste ,se roaga si se retrage in moschee , el o face pentru
    propriul beneficiu. Iar atunci cand el ia atitudine impotriva
    inovatorilor, o face pentru beneficiul musulmanilor in general si
    aceasta este o virtute mai mare".

    Astfel ca este clar ca opunerea deschisa impotriva inventatorilor este
    un bine general pentru toti musulmanii si este considerat unul dintre
    felurile de lupta pe calea lui Allah. Astfel, purificarea religiei lui
    Allah si apararea ei impotriva atacurilor lor, este o datorie colectiva
    - asa cum sant de parere toti invatatii. Pentru ca Allah nu a ridicat
    pe unii dintre oameni sa li se opuna inovatorilor, pentru ca mai apoi,
    religia sa sufere coruptii si deviatii. Cu adevarat, acest fel de
    coruptie este mai mare chiar decat coruptia rezultata din cucerirea
    musulmanilor de catre necredinciosi. Caci atunci cand necredinciosii
    cuceresc pe musulmani, ei nu le corup inimile sau religia, decat dupa
    catva timp. Pe cand inovatorii corup inimile de la bun inceput."[Majmoo
    al-Fatawa (28/231-232) Quoted from al-Istiqamah Magazine


    عدل سابقا من قبل sandro في الثلاثاء 8 ديسمبر - 3:35:14 عدل 1 مرات
    • الرجوع الى أعلى الصفحة
    sandro
    avatar
    sandro
    che Allah lo protegga
    che Allah lo protegga


    Sesso : ذكر

    Numero di messaggi : 126
    • مساهمة رقم 5

    Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah Empty رد: Sheikh Al-Islam Ibn Taymiyyah

    مُساهمة من طرف sandro الثلاثاء 8 ديسمبر - 3:30:29

    Ibn Taymiyyah - Mujtahid


    Invatatii din vremea Sheikhului Ibn Taymiyyah renuntasera la orice
    forma de Ijtihad si luasera, in unanimitate, o hotarare cu intentia de
    a inchide calea spre Ijtihad, pentru totdeauna. Ei hotarara ca toate
    chestiunile posibile fusesera deja ridicate si discutate, clarificate,
    si ca , prin urmare nu mai era nevoie de Ijtihad, pe viitor. Prin acest
    pas, se infiripa un nou Madhhab, potrivit caruia, trebuia urmat in mod
    obligatoriu unul dintre cele patru Madhhab, pentru ca Islamul cuiva sa
    fie valabil. In acel timp, acest concept se instaurase din ce in ce mai
    ferm, atat in mase, cat si intre invatatii de Fiqh. Astfel, religia
    Islamului in sine, deveni restrictionata inlauntrul celor patru Madhhab
    existente: Hanafee, Malikee, Shafa'ee si Hambalee. Aceste scoli
    ajunsesera sa fie considerate ca manifestari divin prescrise, ale
    Islamului. Toate laolalta erau presupuse a fi absolut corecte, egale si
    reprezentative ale adevaratului Islam, si cu toate acestea existau
    nenumarate diferente intre ele. De fapt, existau invatati , in acel
    timp care intrepretau unele Ahadith intr-un asemenea fel incat sa
    promoveze faptul ca Profetul, el insusi, ar fi predicat aparitia
    imamilor si a Madhhab-urilor lor. In consecinta, orice incercare de a
    trece dincolo de aceste canoane ale Madhhab-urilor era considerata
    erezie si oricine ar fi incercat sa nu urmeze acestor Madhhab, era
    considerat apostat. Acesti invatati hiper-conservativi mergeau deja
    atat de departe incat hotarasera ca oricine ar fi fost prins trecand de
    la un Madhhab la altul, sa fie pedepsit, la discretia judecatorului
    local. Deasemenea se daduse o lege in cadrul scolii Hanafee, prin care
    se interzicea casatoria intre Hanafee si Shafa'ee. Pana si cel de-a
    doilea stalp al Islamului, Rugaciunea, nu fusese crutata de efectele
    fanatismului Madhhab. Adeptii diferitelor Madhhab incepura sa refuze sa
    se roage in spatele unui imam reprezentand un Madhhab diferit de al
    lor.[Evolution of Fiqh by Bilal Philips, pg. 107]

    "Factorii care au condus la Taqleed, cauzara de asemenea limitarea
    creativitatii activitatilor invatatilor, doar la a edita si revizui
    scrierile anterioare. Cartile deFiqh ale invatatilor predecesori erau
    condensate si se faceau rezumate din ele. Aceste rezumate erau si ele
    prescurtate la randul lor, pentru a le usura memorizarea, si multe
    dintre ele, erau puse in rime. Acest proces de condensare continua,
    pana cand rezumatele rezultate, devenira adevarate ghicitori pentru
    studenti, iar generatiile urmatoare de invatati incepura sa scrie
    explicatii la acele rezumate si poeme, mai apoi, comentarii ale
    explicatiilor si adaugiri de note explicative, comentariilor. "
    [Evolution of Fiqh by Dr. Bilal Philips, pg. 110]
    Astfel, in vremea Shaikhului al-Islam se abandonase orice forma de
    Ijtihad iar Madhhab-urile de Fiqh se defineau ca intreguri
    independente, separate, asemanatoare sectelor. Desi Ibn Taymiyyah
    studiase Usool (principiile) de Fiqh Hambalee , el nu arata prejudicii
    in privinta unnui Madhhab particular. El explica " In viata mea, pana
    la acesta ora, nu am chemat niciodata pe nimeni la principiile scolii
    Hambalee sau ale altui Madhhab si nu sprijin acest lucru si nu-l
    mentionez in vorbele mele, nu mentionez decat ceea ce Salafii si
    invatatii Ummei au consimtit. Si le-am spus mai mult de o singura data,
    ii dau un ragaz celui care a discutat in contradictoriu cu mine, timp
    de trei ani, si daca imi aduce un singur cuvant de la invatatii
    primelor trei generatii, care contrazice ceea ce eu am spus, eu voi
    accepta. Ceea ce mentionez eu, citez de la primele trei generatii,
    cuvant cu cuvant, si citez Ijma lor renumita. [Majmoo al-Fatawa
    (3/229). Din 'Dawah Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah wa-Athruha fi
    al-Harakat al-Islamiyyah al-Mu'asirah' by Salahud-din Maqbool Ahmad]

    Ibn Taymiyyah chema la o reintoarcere la starea originala a lucrurilor,
    astfel incat oamenii comuni sa ia cunostinta de Credinta, fara
    prejudicii privind invidualitatile unui Madhhab anume. El spunea: "
    Daca ceea ce i-a fost destinat , cade asupra unui musulman, el ar
    trebui sa caute un verdict de la cineva, despre care el crede ca va
    raspunde potrivit Shari'ei lui Allah si Trimisului Sau, din oricare
    Madhhab ar fi acela, si nu este obligatoriu ca fiecare musulman sa faca
    Taqleed (sa urmeze orbeste) o anumita persoana dintre invatati, in
    orice zice el, si nu este obligatoriu pentru orice musulman sa adere la
    Madhhabul unei persoane anume, in orice necesitati si informatii. Ci
    mai degraba, cuvintele oricui pot fi luate sau lasate, cu exceptia
    Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui
    .Daca cineva urmeaza un Madhhab anume, datorita incapacitatii sale de a
    cunoaste Shari'ah, decat prin acesta, atunci este permis pentru el. Nu
    este dintre cerintele fiecarei persoane, chiar daca ea este capabila sa
    cunoasca Shari'ah, pe alta cale, ci mai degraba, fiecare persoana ar
    trebui sa se teama de Allah conform abilitatilor ei, si sa caute
    stiinta a ceea ce a Allah si Trimisul Sau au poruncit, adica sa accepte
    permisul si sa renunte la intrezis. [Majmoo al-Fatawa (vol. 20)]



    Ibn Taymiyyah - Scrierile sale

    Cartile Sheikhului Ibn Taymiyyah acopera numeroase campuri de
    cunoastere. El sant izvoare nepretuite de stiinta, datorita
    argumentelor puternice in exprimare credintelor, explicarea
    principiilor si apararea caii piosilor predecesori. Cunostintele
    Sheikhului Ibn Taymiyyah cu privire la diferitele opinii a numerosi
    invatati si secte, si enumerarea marturiilor din Qur'an si Sunnah si
    din spusele Salafilor fac din cartile sale cea mai inalta autoritate in
    materie. Si in ciuda faptului ca o parte din lucrarile sale au
    disparut, un mare numar de lucrari sant inca existente. Unele dintre
    lucrarile sale, sant:
    Dar Ta'aarud al-'Aql wa an-Naql ; al-lstiqaamah Iqtidaa' as-Siraat
    al-Mustaqeem Li Mukhaalafah As-haab al-Jaheem Naqd Maraatib al-ljmaa'
    as-Saarim al-Maslool 'alaa Shaatim ar-Rasool al-Jawaab as-Saheeh li man
    baddala Deen al-Maseeh ( un raspuns la critica Islamului de catre
    crestini); ar-Raad 'alaa al-Mantiqiyyeen (respind´gerea filozofilor).
    ar-Raad 'alaa al-'Akhnan'ee Minhaaj as-Sunnah an-Nabawiyyah
    (respingerea credintei shiite, scris ca raspuns la Minhaj al-Karanmah
    of Ibn al-Mutahhir al-Hillee). Ziyarah al-Quboor (o critica la
    sfintenie, intermediere, credinte superstioase). an-Nuboowaat . Exista
    atat de multe alte scrieri incluse in Majmoo al-Fataawa, o compilatie a
    scrierilor sale si a verdictelor puse laolalta de Ibn Qaasim si fiul
    sau. Acestea includ: Qaa'idah fee Tawheed al-Uloohiyyah al-Waasitah
    bayna al-Haqq wa al-Khalq Qaa'idah Jaleelah fee at-Tawassul wa
    al-Waseelah ar-Radd al-Aqwan 'alaa maa fee Fusoos al-Hikam ar-Risaalah
    at-Tadmuriyyah al-'Aqeedah al-Waasitiyyah al-Wasiyyah al-Kubraa
    al-Hamawiyyah al-Kubraa Sharh Hadeeth an-Nuzool Kitaab al-Eemaan Amraad
    al-Quloob wa Shifaa' uhaa al-'Uboodiyyah al-Wasiyyah as-Sughraa
    al-Furqaan bayna Awliyaa' ar-Rahmaan wa Awliyaa' ash-Shaytaan
    al-Furqaan bayna al-Haqq wa al-Baatil Muqaddimah fee Usool at-Tafseer
    Tafseer Soorah al-Ikhlaas Raf' al-Malaam 'an al-A'immah al-A'laam
    al-Hisbah al-Amr bi al-Ma'roof wa an-Nahy 'an al-Munkar Kitaab
    as-Siyaasah ash-Shar'iyyah. al-Madhaalim al-Mushtarakah.

    Carti traduse in limba engleza: 1. Sharah Al-Aqeedat il-Wasitiyah.
    Commentary by Dr. Muhammed Khalil Harras. Published by Darussalaam
    Publications. 2. Kitaab al-Iman (Book of Faith) - Translated by Salman
    Hassan al-Ani and Shadia Ahmed Tel, Iman Publishng House, Indiana. 3.
    Ibn Taymeeyah's Essay on the Jinn by Dr. Bilal Philips. (IIPH) 4. The
    Right Way. (A summarized translation of Iqtidaa As-Siraat al-Mustaqeem)
    by Darussalaam 5. Ibn Taymiyyah's Essay on Servitude (Al-Hidaayah
    Publications) 6. Prayer Behind the Innovators - Questions and Answers
    from the Fatwas of Ibn Taymiyyah. 7. Shaykh Muhammad Salih
    al-'Uthaymin's Notes on al-'Aqidah al-Wasitiyah. Translated by Shakiel
    Humayun (PAD Publications) 8. The Criterion between the allies of the
    Merciful and the allies of the devil (Idara Ihya us-Sunnah) 9.
    Enjoining Good and Forbidding Evil (Al- Firdous Publishing) 10.
    Diseases of the Hearts and Their Cures (Compiled from the Fatwawa of
    Ibn Taymiyah) Al-Hidaayah Publications 11. Kitaab al-Wasilah by sheikh
    ul-islam ibn taimeeyah (translated under the guidance of Allama Ehsan
    Ilaahi Zaheer) Idarah Tarjuman as-Sunnah 12. Al-Kalim al-Tayyib (The
    Goodly Word) By Ibn Taymiyah (translation of Authentic Duaa) 13.
    Al-'Ubudiyyah: Being a True Slave to Allah : Ibn Taymiyyah (Translated
    by Nasiruddin al-Khattab) Taha Publishers 14. Answering Those Who
    Altered The Religion of Jesus. (abridged version published by Umm
    Al-Qura, Al-Mansura, Egypt) 15. Fatwas of Muslim Women By Ibn Taymyah
    [Dar Al-Manarah, egypt] 16. The Nature of Fasting By Ibn Taymiyyah,
    Shaikhul-Islam [Darussalam Publications] 17. Ibn Taymiyyah's Letters
    from Prison by Muhammad al-Abdah (published by Message of Islam)


    Moartea sa si Funeraliile


    Ibn Taymiyyah inceta din viata , in inchisoare, in anul 728 Hijrah.
    Inmormantarea sa a fost una dintre acele rare inmormantari ca cea a
    Imamului Ahmed Ibn Hambal, care obisnuia sa spuna: Spune oamenilor
    inovatiilor, " Intre voi si noi, se afla inmormantarea" .
    Al-Bazzar spune: "Odata ce oamenii au auzit de moartea sa, nu a mai
    ramas o singura persoana in Damasc, care sa fie apta sa se roage si sa
    doreasca , fara sa apara si sa-si ia timp pentru aceasta. Ca urmare,
    toate pietele din Damasc fura inchise, si toate tranzactiile oprite.
    Guvernatori, conducatori, invatati, juristi, iesira afara. Se spune ca
    nimeni nu a lipsit, in afara de trei indivizi ; ei erau binecunoscuti
    pentru dusmania lor pentru Ibn Taymiyyah, si de aceea, ei se ascunsera
    din calea multimii, temandu-se pentru vietile lor."[Al-A'lam
    al-'Aliyyah, p.82-83]


    Un avertisment...


    Multe miscari reformatoare si multi ganditori au fost influentati de
    Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah, si ei l-au laudat si si-au exprimat
    public admiratia lor. Multi si-au atribuit intelegerea lor cu privire
    la bazele miscarilor lor reformatoare, ideilor fondate de Ibn
    Taymiyyah. Si totusi ei nu pot sustine cu adevarat ca sant pe calea
    Shaikhului pentru ca, desi aceste miscari ,acesti ganditori, reprezinta
    cauze comune, cu anumite aspecte ale vietii sale si caii sale, ei
    difera de el, in modul fundamental de abordare a acestora.

    Dawa Sheikhului Ibn Taymiyyah si eforturile sale erau focalizate spre
    instaurarea Tawhhed-ului si negarea adorarii altuia decat Allah. Pe
    cand scrierile sale extinse intr-un larg camp de subiecte, erau
    secundare stabilirii adorarii lui Allah.
    De aceea, miscarile politice din ziua de astazi, care fac din
    stabilirea versiunii lor de "Stat islamic", un prim tel, considerand
    chemarea la stabilirea purei adorari a lui Allah , ca un obstacol, nu
    pot sustine niciodata a fi afiliate la calea lui Ibn Taymiyyah.

    Ibn Taymiyyah a chemat la deschiderea caii de revizuire a pozitiilor
    diferitelor Madhhab si la posibiltatea Ijtihadului, atunci cand este
    nevoie. Aceasta insemnand, ca urmarea orbeasca a unui Madhhab, sa nu
    devina un obstacol in reintoarcerea la starea originala a chestiunilor
    in cauza si in urmarea celor mai apropiate de marturii. Dawa sa a tins
    spre reintoarcerea la intelegerea Salafilor, Musulmanii cei
    binecalauziti, din vremea in care Islamul era lipsit de deviatii si
    inovatii.
    Daca un ganditor din ziua de astazi, gaseste cauze comune cu Ibn
    Taymiyyah, in opunerea sa impotriva prejudiciilor oarbe cu privire la
    Madhhab, insa apoi, doreste sa inlocuiasca aceasta prin ceva mai rau,
    cum ar fi cu propria sa interpretare, sau cu idei moderniste; atunci el
    nu poate afirma afiliere la calea Sheikhului Ibn Taymiyyah, a carei
    baza a fost reintoarcerea la intelegerea Salafilor.

    Shaikhul-Islam a urmat calea Salafilor si in felul de abordare a
    capeteniilor musulmane, chiar daca acestia erau pacatosi. Atunci cand
    Tatarii au atacat Shaamul (Siria si vecinatatile ei), Ibn Taymiyyah a
    chemat pe conducatorii vremii si pe musulmani, in general, sa se ridice
    si sa lupte impotriva lor. Chiar daca Tatarii , declarau shahada,
    aparent, Ibn Taymiyyah ii considera necredinciosi, datorita aderentei
    lor totale la Legile lui Genghis Khan al-Yasiq, si datorita dispretului
    total fata de Shari'ah Islamica si sfinteniei vietii.
    Daca insa cineva in ziua de astazi, face o paralela intre Tatari si
    unii conducatori Musulmani din vremea noastra, fara sa ia in
    consideratie numeroasele conditii si factori, si actioneaza intr-un mod
    care cauzeaza coruptie si varsare de sange, atunci o asemenea persoana
    actioneaza impotriva invataturii lui Ibn Taymiyyah si nu poate atribui
    calea sa, caii Sheikhului.

    Shaikhul-Islam Ibn Taymiyyah a ridicat stindardul credintei si al
    intelegerii Ahlus-Sunnah, in timpul vietii sale, intr-o era in care
    inovatia, ratacirea si coruptia erau larg raspandite si aveau
    intaietate. Curajul sau in fata greutatilor , lupta sa pentru adevar,
    rabdarea sa in suferinta si conceptia sa pozitiva pana la sfarsit,
    contin o multime de lectii pentru cei care cauta stiinta si cheama la
    calea lui Allah.
    Fie ca Allah sa sporeasca rasplata Sheikhului Ibn Taymiyyah si sa-l
    primeasca in Jannah al-Firdaus si sa faca astfel ca cei care au venit
    dupa el, sa beneficieze din stiinta lui. AMIN.


    (sursa: As-Sunnah vol.2, qsep.com)



    __________________
    [ندعوك للتسجيل في المنتدى أو التعريف بنفسك لمعاينة هذه الصورة]
    • الرجوع الى أعلى الصفحة

      الوقت/التاريخ الآن هو الجمعة 15 نوفمبر - 5:27:51